Genul dramatic

Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la genul dramatic a fragmentului din textul "O scrisoare pierdută", de I.L. Caragiale. 

În compunerea ta, trebuie: 

– să precizezi patru trăsături ale genului dramatic existente în textul dat; 

– să argumentezi prezenţa celor patru trăsături, valorificând textul dat; 

– să ai un conținut adecvat cerinței; 

– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte. 

ACTUL I 

(O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu) 

Scena I 

(TIPĂTESCU, puțin agitat, se plimbă cu „Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie.) 
TIPĂTESCU (terminând de citit o frază din jurnal) : „...Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz! 
PRISTANDA (asemenea) : Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir? 
TIPĂTESCU: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!... 
PRISTANDA: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu! 
TIPĂTESCU: Mișel! 
PRISTANDA: Curat mișel! 
TIPĂTESCU: Murdar! 
PRISTANDA: Curat murdar! 
TIPĂTESCU: Ei! nu s-alege! 
PRISTANDA: Nu s-alege! 
TIPĂTESCU: Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! să-mi rază mie mustățile! 
PRISTANDA: Și mie! 
TIPĂTESCU: Dar în sfârșit, las-o asta! lasă-l să urle ca un câine! 
PRISTANDA: Curat ca un câine!

Genul liric

Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la genul liric a textului "Minune", de Ana Blandiana.
 În compunerea ta, trebuie:
– să precizezi două trăsături ale genului liric existente în textul dat;
– să ilustrezi cele două trăsături ale genului liric, valorificând textul dat;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte.

Uneori, când sunt fericită într-adevăr, 
Simt, (sau poate numai mi se pare) 
Cum, în vârful fiecărui fir de păr, 
Îmi creşte câte o floare, 
Ş i ştiu că sunt grozav de frumoasă  
Cu podoaba aceea împărătească, 
Dar nu-ndrăznesc să mişc fruntea prea tare, 
De teamă să nu se ofilească  
Şi nici să mă privesc în vreo oglindă, 
De teamă să nu se desprindă,
Şi, mai ales, e destul să mă întristez numai un pic 
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic. 

Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor, 
E uşor: 
Nu trebuie decât să fiţi 
Foarte fericiţi. 

(Ana Blandiana, Minune)