luni, 13 martie 2017

Fragment decupat greșit din „Toamnă la Miorcani”

La simularea Evaluării naționale de azi s-a dat, la subiectul I, un fragment din poezia lui Ion Pillat „Toamnă la Miorcani”. Li s-a cerut elevilor să demonstreze că textul aparține genului liric. Problema este că, așa cum a fost decupat, fragmentul devine, în a doua lui parte, de neînțeles. De ce? Pentru că autorul decupajului nu a înțeles el însuși nimic din această poezie și a tăiat, la întâmplare, exact în mijlocul unei fraze. Să citim ce a rezultat:
În grădina aurită de lumină și de frunză -
Rodu-n care o dulceață înțeleaptă să se-ascunză.”
Aceste două versuri sunt neinteligibile, pentru că ele au fost desprinse de restul frazei din care făceau parte (vezi textul original în stânga). Substantivul „rodu(l)” este numele predicativ al verbului copulativ „să fiu” care se găsește cu trei versuri mai sus: „Fie-ți milă de făptura mea de om  și fă să fiu ... rodu-n care o dulceață înțeleaptă să se-ascunză.” Acum e logic. Versurile capătă sens. Eul liric îi cere toamnei (senectuții) să-i dea forță creatoare...
Că autorul decupajului nu are habar pe ce lume trăiește rezultă și din finalul poeziei: „Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.” Acest vers conține un verb la persoana a II-a („dai”), ceea ce este un indiciu că eul liric se adresa cuiva. Cui? Evident, toamnei, dacă citim toată poezia. Dar versul cu adresarea nu apare în fragmentul decupat, așa că elevul nu are de unde să știe asta.
Prin urmare, ca fragmentul să aibă cât de cât un înțeles, el trebuia decupat (cel puțin) de la versul „Toamnă dulce ca iubirea, ca iubirea de amară...”


TEXTUL ORIGINAL
FRAGMENTUL DAT LA SIMULARE
Toamnă la Miorcani
              de Ion Pillat

Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă
O lumină învelită în marame de mătasă.
Vin iar carele-ncărcate și cu spice  și cu vis...
Și pe ceruri liniștite și în suflet și-au deschis
Unghiul dorului de ducă stolurile de cucoare.
Mori de vânt nostalgic nalță aripile călătoare
Și se lasă în durere să zdrobească grâul nou.
Pașii tinereții mele mă urmează în ecou,
Umbra mea de altădată umblă-n miezul umbrei mele.
Prima stea sau amintirea stă pe iaz printre vîntrele?
Simt în suflet de departe spinul ei tremurător.
O bătrână-mi toarce firul zilelor de pe fuior;
Prima lacrimă se-nnoadă trainic lângă cea din urmă...
Și păstori, ieșiți din vreme, către staul duc o turmă
De oi albe ca și norii unui cer îngândurat,
Cine m-a legat de mine, de moșie și de sat?


Toamnă-amară, toamnă dulce pentru cine te-nțelege,
Pentru cine știe gândul ce-a sortit să se dezlege
Frunza galbenă și coaptă ca un rod cules de vânt,
Toamnă, care legi prin moarte cerurile de pămînt
Și sub foaia veștejită pregătești o primăvară,
Toamnă dulce ca iubirea, ca iubirea de amară,
Fie-ți milă de făptura mea de om  și fă să fiu
- Pe sub nuci, lângă femeie, lângă fată, lângă fiu,
În grădina aurită de lumină și de frunză -
Rodu-n care o dulceață înțeleaptă să se-ascunză.


Poate-un om atunci să vină să-mi culeagă câte-un vers
Cum din prun culegi o prună fără-a te opri din mers,
Însetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea,
O să-i pară - cine știe - mai puțin amară sarea
Lacrimelor sale-n drumul de dureri și dor ascuns...
Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.
Toamnă la Miorcani
              de Ion Pillat

Peste dealuri, peste ape, pretutindenea se lasă
O lumină învelită în marame de mătasă.
Vin iar carele-ncărcate și cu spice  și cu vis...
Și pe ceruri liniștite și în suflet și-au deschis
Unghiul dorului de ducă stolurile de cucoare.
Mori de vânt nostalgic nalță aripile călătoare
Și se lasă în durere să zdrobească grâul nou.
Pașii tinereții mele mă urmează în ecou,
Umbra mea de altădată umblă-n miezul umbrei mele.
..............................................................
.................................................................
.....................................................................
.........................................................................
.....................................................................
.....................................................................
...................................................................


.........................................................................
......................................................................
..................................................................
......................................................................
......................................................................
.........................................................................
.........................................................................
............................................................................
În grădina aurită de lumină și de frunză -
Rodu-n care o dulceață înțeleaptă să se-ascunză.


Poate-un om atunci să vină să-mi culeagă câte-un vers
Cum din prun culegi o prună fără-a te opri din mers,
Însetat mi-o soarbe poate din cuvinte alinarea,
O să-i pară - cine știe - mai puțin amară sarea
Lacrimelor sale-n drumul de dureri și dor ascuns...
Binecuvântarea asta de mi-o dai, va fi de-ajuns.

Chiar nu se găsesc niște profesori normali la cap în țara asta, care să redacteze niște subiecte?!
Cum poți să le ceri unor copii să interpreteze o poezie ciuntită de o minte buimacă de profesor impostor?!

sâmbătă, 11 martie 2017

„Salcâmi”, de A.E. Baconsky - text liric

PLANUL COMPUNERII
COMPUNEREA
I. Introducere
- definiția genului liric;
Genul liric cuprinde texte literare în care autorul își exprimă direct gândurile, ideile și sentimentele, printr-o voce numită eu liric, într-un limbaj artistic.
II. Cuprins
- ce vrem să demonstrăm?
- argumentare
  •       A1: existența eului liric, manifestată prin pronume și verbe la persoana I;
  •            A2: se exprimă în mod direct gânduri, idei, sentimente într-un limbaj artistic (arătăm care sunt aceste gânduri, idei, sentimente; arătăm în ce constă limbajul artistic: figuri de stil, muzicalitate etc.)

Poezia „Salcâmi”, de A. E. Baconsky aparține genului liric, pentru că are trăsăturile specifice acestuia.
În primul rând, remarcăm prezența eului liric, evidențiată prin pronume la persoana I („îmi”, „mine”, „eu”) și verbe la persoana I („am rămas”). Vocea pe care o adoptă poetul este a unui bărbat ajuns la vârsta maturității sau, poate, a senectuții.
În al doilea rând, existența  eului liric constituie un indiciu că gândurile, ideile și sentimentele sunt exprimate în mod direct, ca o mărturisire intimă. Poetul vorbește despre salcâmi, adresându-li-se direct și simplu:
„Voi îmi amintiți copilăria...”
Este vorba așadar de exprimarea unui sentiment de regret și nostalgie după vârsta de aur a copilăriei. Bărbatului îi vine în minte imaginea salcâmilor „cu flori albe, năpădite de albine”, de pe malul râului, unde el, copil fiind, mergea cu cireada de vite și alerga desculț prin mărăcinii câmpiei. Limbajul folosit este foarte expresiv, încărcat de patos. Mesajul central al poeziei se află în metafora complexă din strofa a patra:
Poate dintre toți numai eu
Am rămas să port veșnic florile voastre
Scuturându-le, scuturându-le
Albe, sub ceruri albastre.
Această metaforă - dezvoltată în strofa următoare, în primele două versuri - sugerează că inocența și puritatea sufletului de copil nu se pierd niciodată, la nicio vârstă. Adultul este bucuros să constate că:
„...sufletul copilului de-atunci
Adeseori învie-n mine.”
O altă figură de stil, frecventă în poezie, este repetiția. Primele două versuri sunt reluate în final:
Salcâmi, arbori de câmpie,
Cu flori albe năpădite de albine.
Se repetă pronumele „voi” în prima strofă, substantivul „frați” în strofa a III-a, verbul „scuturându-le” în strofa a IV-a. Aceste repetiții au rolul de a da intensitate sentimentului de nostalgie. Mai putem remarca epitetele cromatice „albe” (pentru „flori”) - de două ori - și „albastre” (pentru „ceruri”), al căror efect este de puritate, seninătate și prospețime, sugerând vârsta fericită a copilăriei, a cărei amintire este învăluită în strălucire.
III. Încheiere
- concluzie: reluarea, nuanțată, a ideilor din cuprins.
În concluzie, pentru că exprimă direct, la persoana I, sentimentul nostalgiei adultului după inocența și fericirea copilăriei, într-un limbaj artistic, original, poezia „Salcâmi” aparține genului liric.

_____________________________________________________________________

Formularea subiectului se găsește aici.

Apartenența unui text la genul liric - formularea subiectului

Citește următorul text:

Salcâmi, arbori de câmpie,
Cu flori albe năpădite de albine,
Voi îmi amintiți copilăria,
Voi sunteți frați cu mine.

Acolo pe malul râului,
Șesul întins, cireada de vite –
Un copil desculț alerga
Cu picioarele prin mărăcini rănite.

O, drumuri lungi, șerpuite prin iarbă ...
Mai trăiți, salcâmi, ori ați fost tăiați
Cândva-ntr-o iarnă cu zăpezi și viscol,
Frați ai mei, frați?

Poate dintre toți numai eu
Am rămas să port veșnic florile voastre
Scuturându-le, scuturându-le
Albe, sub ceruri albastre.

Căci sufletul copilului de-atunci
Adeseori învie-n mine –
Salcâmi, arbori de câmpie,
Cu flori albe năpădite de albine.

                                    (A. E. Baconski, Salcâmi)

Redactează o compunere de 150 – 250 de cuvinte în care să motivezi apartenenţa la genul liric a textului Salcâmi de A. E. Baconski.                                                                        12 puncte
În compunerea ta, trebuie:
– să precizezi două trăsături ale genului liric;                                                 4p.
– să ilustrezi două trăsături ale genului liric, valorificând textul dat;               4p.
– să ai un conţinut adecvat cerinţei formulate;                                               2p.

– să respecţi precizarea privind numărul de cuvinte.                                     2p.

_________________________________________________

Planul compunerii și compunerea se găsesc aici.

miercuri, 10 februarie 2016

Simularea Evaluării Naționale 2016

Mai jos puteți găsi calendarul simulărilor și conținuturile pentru proba de limba și literatura română.


Programa școlară o găsiți pe acest site.

luni, 22 iunie 2015

Evaluarea națională 2015 - limba română, subiecte rezolvate






EXEMPLU DE REZOLVARE

Subiectul I 
A.1 "frumoasă" - urâtă, "bucurie" - tristeţe, "venea" - pleca;
2. Cratima marchează rostirea legată a două cuvinte diferite ("pe" şi "aci"). 
3. Două dintre soluţiile următoare: "a fost odată ca niciodată"; "într-o zi"; "a doua zi", "în ziua următoare"; "în fiecare zi"; "seara"; "noaptea".
4. De exemplu:
a) Un împărat avea în grădină un măr de aur, care rodea în fiecare zi, iar noaptea se cocea.
b) Un hoţ venea în fiecare noapte şi fura merele de aur, spre disperarea împăratului.
5. Un împărat avea în grădina sa un măr de aur. Într-o zi, pomul a înmugurit, florile s-au scuturat şi au apărut fructele, care până seara au dat în pârg. A doua zi, de dimineaţă, când s-a dus să culeagă merele, împăratul a constatat cu uimire că acestea dispăruseră, fuseseră furate. Secvenţa dată surprinde mai întâi disperarea împăratului când constată că furtul se repetă şi în noaptea următoare, după ce mărul rodise a doua oară. El pune paznici să păzească pomul, dar fără succes. Merele continuau să dispară. Finalul secvenţei conţine un enunţ exclamativ încărcat de expresivitate populară. Interjecţia "aşi" şi interogaţia retorică "unde e pomana aia!", introduse prin conjuncţia adversativă "dar" exprimă cu forţă neputinţa împăratului şi a oamenilor lui de a apăra pomul de aur.

Subiectul II
A. 1. Ziua Universală a Iei se sărbătoreşte pe 24 iunie.
Numele tabloului pictat de Constantin Daniel Rosenthal este "România revoluţionară".
2. Numele autoarei: Oana Antonescu. 
Titlul articolului: "Este ziua iei româneşti: piesa vestimentară care nu se demodează niciodată".
3. "românească" - adjectiv propriu-zis; "se" - pronume reflexiv;  "în" - prepoziţie simplă; "garderoba" - substantiv comun.
4. "patru" - atribut adjectival; "ia" - subiect simplu.
5. "Ia poate fi purtată în orice sezon..."- propoziţie principală; "...pentru că niciodată nu va fi demodată." - propoziţie subordonată cauzală.
6. Mă gândesc care sunt şansele mele la acest turneu.

duminică, 14 iunie 2015

Caracterizarea personajului


PLANUL COMPUNERIICOMPUNEREA
I. Introducere
  • prezentarea, pe scurt, a fragmentului (despre ce este vorba, moduri de expunere folosite etc.)
În fragmentul dat, Ioan Slavici ne înfăţişează un tânăr ţăran, pe nume Duţu, care...
II. Cuprins
  • felul personajului (principal, secundar etc.);
  • tipul / tipurile de caracterizare folosite de autor pentru conturarea portretului personajului (un singur enunţ general);
  • caracterizarea personajului:
    • trăsătura 1:
      • denumirea trăsăturii;
      • ilustrarea, argumentarea trăsăturii (de unde reiese);
      • tipul de caracterizare folosit şi mijlocul de caracterizare;
    • trăsătura 2:
      • denumirea trăsăturii;
      • ilustrarea, argumentarea trăsăturii (de unde reiese);
      • tipul de caracterizare folosit şi mijlocul de caracterizare;
    • trăsătura 3: .........................

Aşadar, Duţu este personajul ...

Pentru realizarea portretului său, autorul foloseşte ...


Prin caracterizare ..., aflăm că Duţu era...




O altă trăsătură a personajului este...
III. Încheiere
  • concluzii: rezumatul cuprinsului
În concluzie, folosind ..., Ioan Slavici conturează în acest fragment portretul...