miercuri, 10 februarie 2016

Simularea Evaluării Naționale 2016

Mai jos puteți găsi calendarul simulărilor și conținuturile pentru proba de limba și literatura română.


Programa școlară o găsiți pe acest site.

luni, 22 iunie 2015

Evaluarea națională 2015 - limba română, subiecte rezolvate






EXEMPLU DE REZOLVARE

Subiectul I 
A.1 "frumoasă" - urâtă, "bucurie" - tristeţe, "venea" - pleca;
2. Cratima marchează rostirea legată a două cuvinte diferite ("pe" şi "aci"). 
3. Două dintre soluţiile următoare: "a fost odată ca niciodată"; "într-o zi"; "a doua zi", "în ziua următoare"; "în fiecare zi"; "seara"; "noaptea".
4. De exemplu:
a) Un împărat avea în grădină un măr de aur, care rodea în fiecare zi, iar noaptea se cocea.
b) Un hoţ venea în fiecare noapte şi fura merele de aur, spre disperarea împăratului.
5. Un împărat avea în grădina sa un măr de aur. Într-o zi, pomul a înmugurit, florile s-au scuturat şi au apărut fructele, care până seara au dat în pârg. A doua zi, de dimineaţă, când s-a dus să culeagă merele, împăratul a constatat cu uimire că acestea dispăruseră, fuseseră furate. Secvenţa dată surprinde mai întâi disperarea împăratului când constată că furtul se repetă şi în noaptea următoare, după ce mărul rodise a doua oară. El pune paznici să păzească pomul, dar fără succes. Merele continuau să dispară. Finalul secvenţei conţine un enunţ exclamativ încărcat de expresivitate populară. Interjecţia "aşi" şi interogaţia retorică "unde e pomana aia!", introduse prin conjuncţia adversativă "dar" exprimă cu forţă neputinţa împăratului şi a oamenilor lui de a apăra pomul de aur.

Subiectul II
A. 1. Ziua Universală a Iei se sărbătoreşte pe 24 iunie.
Numele tabloului pictat de Constantin Daniel Rosenthal este "România revoluţionară".
2. Numele autoarei: Oana Antonescu. 
Titlul articolului: "Este ziua iei româneşti: piesa vestimentară care nu se demodează niciodată".
3. "românească" - adjectiv propriu-zis; "se" - pronume reflexiv;  "în" - prepoziţie simplă; "garderoba" - substantiv comun.
4. "patru" - atribut adjectival; "ia" - subiect simplu.
5. "Ia poate fi purtată în orice sezon..."- propoziţie principală; "...pentru că niciodată nu va fi demodată." - propoziţie subordonată cauzală.
6. Mă gândesc care sunt şansele mele la acest turneu.

duminică, 14 iunie 2015

Caracterizarea personajului


PLANUL COMPUNERIICOMPUNEREA
I. Introducere
  • prezentarea, pe scurt, a fragmentului (despre ce este vorba, moduri de expunere folosite etc.)
În fragmentul dat, Ioan Slavici ne înfăţişează un tânăr ţăran, pe nume Duţu, care...
II. Cuprins
  • felul personajului (principal, secundar etc.);
  • tipul / tipurile de caracterizare folosite de autor pentru conturarea portretului personajului (un singur enunţ general);
  • caracterizarea personajului:
    • trăsătura 1:
      • denumirea trăsăturii;
      • ilustrarea, argumentarea trăsăturii (de unde reiese);
      • tipul de caracterizare folosit şi mijlocul de caracterizare;
    • trăsătura 2:
      • denumirea trăsăturii;
      • ilustrarea, argumentarea trăsăturii (de unde reiese);
      • tipul de caracterizare folosit şi mijlocul de caracterizare;
    • trăsătura 3: .........................

Aşadar, Duţu este personajul ...

Pentru realizarea portretului său, autorul foloseşte ...


Prin caracterizare ..., aflăm că Duţu era...




O altă trăsătură a personajului este...
III. Încheiere
  • concluzii: rezumatul cuprinsului
În concluzie, folosind ..., Ioan Slavici conturează în acest fragment portretul...

duminică, 3 mai 2015

Pastelul

Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la specie a pastelului "Iarna", de Vasile Alecsandri.
În compunerea ta, trebuie:
– să precizezi patru trăsături ale pastelului;
– să ilustrezi două trăsături ale pastelului, valorificând textul dat;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte.

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, 
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; 
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, 
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi. 

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! 
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; 
Soarele rotund și palid se prevede pintre nori 
Ca un vis de tinerețe pintre anii trecători. 

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare, 
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare, 
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, 
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum. 

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare 
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare. 
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi! 
În văzduh voios răsună clinchete de zurgalăi.
PLANUL COMPUNERIICOMPUNEREA
I. Introducere
- definiţia pastelului



Pastelul este o specie a genului liric, în versuri, în care se zugrăveşte un tablou din natură, prin intermediul căruia autorului îşi exprimă discret sentimentele. Modul de expunere folosit este descrierea.
II. Cuprins
- afirmaţia de demonstrat;
- argumente:
  • A1: este o specie a genului liric, pentru că:
    • exprimă direct gânduri, idei, sentimente (CARE?);
    • există eu liric (mărcile?);
  • A2-A3: zugrăveşte un tablou din natură (se foloseşte descrierea ca mod de expunere), prin intermediul căruia autorul îşi exprimă direct sentimentele - COMENTEZI POEZIA STROFĂ CU STROFĂ, arătând imaginile artistice, figurile de stil şi semnificaţia acestora.
  • A4: este în versuri - strofă, vers (măsură, ritm, rimă)




Textul "Iarna" este un pastel, deoarece are toate trăsăturile speciei.



În primul rând, ...



În al doilea rând, ...







În ultimul rând, ...




III. Încheiere
- concluzie: rezumatul cuprinsului


În concluzie, pentru că este un text liric, în care se zugrăveşte un tablou al iernii, faţă de care autorul îşi exprimă sentimente de nelinişte şi încântare, poezia "Iarna" este un pastel.

luni, 27 aprilie 2015

Schiţa

Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la specie a schiţei "La Peleş", de I.L. Caragiale. 
În compunerea ta, trebuie: 
– să precizezi patru trăsături ale schiţei; 
– să ilustrezi două trăsături ale schiţei, valorificând textul dat; 
– să ai un conținut adecvat cerinței; 
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte. 

— Doăsp'ce trecute, Măndico! ce naiba faci, soro? 
 Aşa strigă cocoana Lucsiţa, foarte nervoasă, intrând în odaia unde-şi face toaleta madam Piscopesco. Iar madam Piscopesco, din faţa oglinzii, răspunde şi mai nervoasă: 
 — Uf! lasă-mă dracului şi dumneata, mamiţo! nu vezi cum m-a pocit dobitoaca? fir-ar afurisită să fie! 
Dobitoaca este guvernantă la copii, şi piaptană şi pe madam Piscopesco; cocoana Lucsiţa este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este soţia lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante şi mai confortabile vile din Sinaia, vilă care poartă frumosul nume al fiicei cocoanei Lucsiţii, vila „Esmeralda". 
De la şase ceasuri dimineaţa, pe când soarele nu s-a ridicat bine peste Piscul Cânelui, locuitorii vilei „Esmeralda" umblă de colo până colo, cuprinşi toţi ca de nişte friguri.
Ce este? ce s-a-ntâmplat în familia Piscopesco pentru ca toată lumea din vila „Esmeralda" să fie aşa de emoţionată şi de nervoasă? 
O bucată de bristol, care străluceşte dasupra vrafului cărţilor de vizită lăsate de amicii din lumea mare la vila „Esmeralda", ne va răspunde la această întrebare. Să ne aruncăm ochii pe acea bucată de bristol şi vom afla că din înaltul ordin al maiestăţilor lor, doamna şi domnul Zefir Piscopesco sunt invitaţi pentru astăzi, la ora 1 d.a., a lua dejunul la castelul Peleş!

 — Unde-i dobitoaca, mamiţo? trăsni-o-ar Dumnezeu s-o trăsnească! zice madam Piscopesco, ciufulindu-şi tare necăjită cârlionţii de la ceafă, cari nu vor să stea cum vrea dumneaei. 
— Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi zice coana Lucsiţa.

Şi trage lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el şi-l vâră apoi în cârlionţii rebeli. 
 — Eşti nebună, soro! ţipă madam Piscopesco, ce dracu! chioară eşti?... m-ai fript! 
 — Daca te mişti! daca bâţâi mereu din picior! Fie, soro, la naiba! că prea eşti nevricoasă!... A să văz. Şi coana Lucsiţa se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco şi o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ce să se mândrească o mamă. 
Apoi, cu mai multă atenţie, supune şi aranjează cârlionţii rebeli aşa de frumos că madam Piscopesco a şi uitat de arsură. 
— Douăsp'ce şi un sfert, soro! ce dracu faceţi? tot nu te-ai mai isprăvit?... vrei să-ntârziem? nu face pentru ca să ne aştepte, mai ales întâia oară! 
Dar madam Piscopesco, fără s-asculte vorbele domnului Zefir Piscopesco, şi încovoindu-se de talia ei elegantă în faţa oglinzii, aşa ca să-şi poată vedea turnura, întreabă: 
— Sunt bine la spate, mamiţo? 
— Eşti surdă, soro? zbiară cu severitate d. Piscopesco; vrei să ne atârne lingurile de gât? nu face pentru ca să ne aştepte! întâia oară! înţelege-mă! 
— Uf! fir-ar a dracului şi-afurisită de viaţă! zice madam Piscopesco. Unde-mi sunt mănuşile? 
Caută cocoanele-n sus... caută-n jos...
— Cheamă pe dobitoaca... Unde-i dobitoaca? fir-ar a dracului să fie! ea ştie unde le-a pus. 
— Uite-le! strigă coana Lucsiţa. 
— Haide odată, soro! că te las şi merg singur! Sunt douăsprezece şi jumătate. 
Încă o privire-n oglindă. În sfârşit, madam Esmeralde Piscopesco suie în trăsură cu soţul său. 
— La Peleş! şi mai iute! zice către birjar d. Piscopesco, după ce şi-a încrucişat braţele şi s-a aşezat bine.
Birjarul mână. 
— Mamiţo! strigă madam Piscopesco, uitându-se-napoi către coana Lucsiţa, care de pe verandă o scuipă, să n-o deoache; mamiţo, bagă de seamă la cheile dulapului, că iar fură zahăr dobitoaca, fir-ar a dracului să fie!

PLANUL COMPUNERIICOMPUNEREA
I. Introducere
- definiţia schiţei;



Schiţa este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni reduse, în care se prezintă un singur moment, semnificativ, din viaţa unor personaje. Acţiunea este limitată în timp şi în spaţiu. Modul de expunere predominant este naraţiunea, dar se poate întâlni şi dialogul.
II. Cuprins
- afirmaţia de demonstrat;
- argumente în sprijinul afirmaţiei:
  • A1:specie a genului epic:
    • are acţiune - prezintă un singur moment, semnificativ, din viaţa unor personaje (explicăm DE CE e semnificativ!!);
    •  are personaje - enumeraţie, scurtă caracterizare;
    •  are narator - ce fel de narator şi la ce persoană povesteşte;
  • A2: are dimensiuni reduse - comparăm cu o nuvelă şi cu un roman;
  • A3: acţiunea este limitată în timp şi în spaţiu (explicăm cât timp durează acţiunea şi unde se petrece);
  • A4:modurile de expunere folosite sunt:
    • naraţiunea - rolul ei (de a relata faptele)
    • dialogul - rolul lui (de a da viaţă personajelor şi a le caracteriza)
Textul "La Peleş" este o schiţă,...

În primul rând, este schiţă, pentru că...









 În al doilea rând,...este schiţă, pentru că...

 În al treilea rând,...este schiţă, pentru că...


 În ultimul rând,...este schiţă, pentru că...



III. Încheiere
- concluzie - rezumat al cuprinsului
În concluzie, pentru că este un text epic, în care...

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Genul dramatic

Redactează o compunere de 150-250 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la genul dramatic a fragmentului din textul "O scrisoare pierdută", de I.L. Caragiale. 
În compunerea ta, trebuie: 
– să precizezi patru trăsături ale genului dramatic existente în textul dat; 
– să argumentezi prezenţa celor patru trăsături, valorificând textul dat; 
– să ai un conținut adecvat cerinței; 
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte. 

ACTUL I 

(O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu) 

Scena I 

(TIPĂTESCU, puțin agitat, se plimbă cu „Răcnetul Carpaților" în mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie.) 
TIPĂTESCU (terminând de citit o frază din jurnal) : „...Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz! 
PRISTANDA (asemenea) : Curat caraghioz!... Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir? 
TIPĂTESCU: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!... 
PRISTANDA: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu! 
TIPĂTESCU: Mișel! 
PRISTANDA: Curat mișel! 
TIPĂTESCU: Murdar! 
PRISTANDA: Curat murdar! 
TIPĂTESCU: Ei! nu s-alege! 
PRISTANDA: Nu s-alege! 
TIPĂTESCU: Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! să-mi rază mie mustățile! 
PRISTANDA: Și mie! 
TIPĂTESCU: Dar în sfârșit, las-o asta! lasă-l să urle ca un câine! 
PRISTANDA: Curat ca un câine!